încurcătură
Romanian
Etymology
From încurca + -ătură.
Declension
Declension of încurcătură
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) încurcătură | încurcătura | (niște) încurcături | încurcăturile |
| genitive/dative | (unei) încurcături | încurcăturii | (unor) încurcături | încurcăturilor |
| vocative | încurcătură, încurcăturo | încurcăturilor | ||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.