însura

Romanian

Etymology 1

Inherited from Vulgar Latin *(in)uxōrāre, a verb based on Latin uxor (“wife”). Compare Aromanian ãnsor, ãnsurari.

Pronunciation
  • Audio(file)

Verb

a însura (third-person singular present însoară, past participle însurat) 1st conj.

  1. (reflexive, of men) to marry, wed (become married or wedded)
  2. (transitive) to marry or wed someone to
Conjugation
    conjugation of însura (first conjugation, no infix)
infinitive a însura
gerund însurând
past participle însurat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present însor însori însoară însurăm însurați însoară
imperfect însuram însurai însura însuram însurați însurau
simple perfect însurai însurași însură însurarăm însurarăți însurară
pluperfect însurasem însuraseși însurase însuraserăm însuraserăți însuraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să însor să însori să însoare să însurăm să însurați să însoare
imperative — tu — — voi —
affirmative însoară însurați
negative nu însura nu însurați
Synonyms
Derived terms

See also

Etymology 2

From în- + Vulgar Latin *solāre, from Latin solum.

Verb

a însura (third-person singular present însoară, past participle însurat) 1st conj.

  1. to repair the sole of a shoe

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.