abținut

Romanian

Etymology

From abține.

Noun

abținut n (plural abținuturi)

  1. abstinence

Declension
Declension of abținut
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) abținut abținutul (niște) abținuturi abținuturile
genitive/dative (unui) abținut abținutului (unor) abținuturi abținuturilor
vocative abținutule abținuturilor

References
  • abținut in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.