combinațiune

Romanian

Etymology

From combina +‎ -țiune.

Noun

combinațiune f (plural combinațiuni)

  1. Alternative form of combinație

Declension
Declension of combinațiune
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (o) combinațiune combinațiunea (niște) combinațiuni combinațiunile
genitive/dative (unei) combinațiuni combinațiunii (unor) combinațiuni combinațiunilor
vocative combinațiune, combinațiuneo combinațiunilor
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.