dezlănțui

Romanian

Etymology

From dez- +‎ lanț +‎ -ui, calque of French déchaîner.

Verb

a dezlănțui (third-person singular present dezlănțuie, past participle dezlănțuit) 4th conj.

  1. to unchain
  2. (figuratively) to unleash, unbridle, release, set free
  3. (reflexive, figurative) to burst; to rage, wreak havoc on

Conjugation
    conjugation of dezlănțui (fourth conjugation, no infix)
infinitive a dezlănțui
gerund dezlănțuind
past participle dezlănțuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dezlănțui dezlănțui dezlănțuie dezlănțuim dezlănțuiți dezlănțuie
imperfect dezlănțuiam dezlănțuiai dezlănțuia dezlănțuiam dezlănțuiați dezlănțuiau
simple perfect dezlănțuii dezlănțuiși dezlănțui dezlănțuirăm dezlănțuirăți dezlănțuiră
pluperfect dezlănțuisem dezlănțuiseși dezlănțuise dezlănțuiserăm dezlănțuiserăți dezlănțuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dezlănțui să dezlănțui să dezlănțuie să dezlănțuim să dezlănțuiți să dezlănțuie
imperative — tu — — voi —
affirmative dezlănțuie dezlănțuiți
negative nu dezlănțui nu dezlănțuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.